FOTO: Așa arată în interior Casa Buicliu, monument istoric. Pelerinaj pentru gândaci, șobolani și boschetari

Clădirea a tot revenit în centrul atenției publice din cauza degradării care a cuprins-o în ultimii zeci de ani în ciuda statutului de monument istoric. Ocupată de diverse familii de romi, care plăteau chirie 13 lei/lună, imobilul a fost evacuat cu sprijinul polițiștilor în urmă cu doi ani, unul dintre motive fiind reabilitarea construcției (VEZI AICI).

Dar, în ultimii doi ani, de când au fost scoși romii din casă, alte pericole macină ce-a mai rămas din bijuteria arhitectonică de altă dată: fie indiferența autorităților, fie lentoarea actelor care presupun reabilitarea clădirii, fie boschetarii care se mai aciuează pe aici, feresterele și ușile fiind firav ”ferecate” de grilaje de fier.

Din curiozitate, oricine poate intra în casă, deoarece într-un perete lateral a rămas o gaură, ultima dovadă a existenței unei uși pe timpuri. ”Gazdă” este mirosul pestinențial lăsat în urmă de cei care-și făceau/fac nevoile aici.

Mormane de moloz însoțesc drumurile prin casă, semn că s-a furat de aici tot ce s-a putut, inclusiv bucățile de lemn din podele, cărămizile din pereți sau firele prin care a circulat curentul electric.

Tavanul și pereții sunt acoperiți de funingine, focurile din mijlocul camerelor fiind singurele surse de încălzire ale locatarilor de altă dată. Nu mai există urmă de fereastră, doar câteva cioburi sub cadrele de lemn amintind unde au fost geamuri.

Veranda, lungă și spațioasă, a rămas până și fără lemnul din podea, iar buruienile din curte și-au făcut loc spre interior prin spațiile goale lăsate după spargerea ferestrelor.

Într-o parte a casei se pot vedea pivnițele, transformate de ultimii locatari în camere de locuit, dar a dispărut podeaua dintre parter și subsol.

Cu toate acestea, oricine și-ar putea da seama că la origini imobilul avea o arhitectură aparte. Camerele erau spațioase și înalte, salonul era împărțit în două printr-un perete de sticlă, terasa lungă de cățiva metri dădea în grădină.

Inclusă în circuitul turistic al Iașului, în calitate  de monument istoric, casa este vizitată doar de insecte, șobolani sau boschetari.

Este una din ”rănile” arhitecturale ale Iașului pentru care nu s-a găsit încă o soluție. ”Și se farmă tot mai rău, de la an la an. Cine să plătească să o vadă așa? Ce să arăți? Dezastrul?”, a spus Lucia Mare, care aștepta autobuzul în stația din apropiere.

Casa a fost construită de peisagistul pictor Theodor Buicliu (1837- 1897), născut la Iași în familia lui Iacob Buiucliu (1809-1881) și a Mariei Tossun (1817-1907), de origine armeană, alături de alți șase băieți și trei fete.. El a studiat la Iași, și apoi la Paris. A fost membru din al Societății „Junimea”, profesor la Școala de Belle Arte din Iași și profesor de desen și caligrafie la o școală comercială din același oraș. 

El a fost fratele mai celebrului Grigore Buiucliu, numit în 1869 procuror pe lângă Tribunalul Iași; la scurt timp, devine procuror de secție pe lângă Curtea de Apel din Iași și procuror general al Curții de Apel din Iași între anii 1874-1876

În 1876 revine la avocatură și activează în politică fiind ales deputat (1888) și senator (1892) din partea județului Fălciu. În 1894 renunță la politică și este numit membru al Înaltei Curți de Casație din București, instanță în care activează până la pensionare, în 1908.[5]

Mai jos, una dintre picturile lui Theodor Buicliu, intitulată Peisaj de iarnă:

Mai multe imagini cu Casa Buicliu puteți vedea AICI